Ganduri

lucruri marunte

2011-12-15T09:50:00.000+02:00

Lucrurile marunte aduc cea mai mare bucurie. De multe ori uitam sa ne bucuram, uitam sa traim. Un apel de la persoanele dragi, un La multi ani spus din suflet fac cat toate bogatiile materiale din lume. Degeaba tot achizitionam diverse chestii materiale si muncim pana la epuizare daca la finalul zilei, saptamanii, lunii, anului,..., uitam sa ne bucuram.
Trebuie sa recunosc ca sunt momente in care munca, grijile ma coplesesc si uit sa ma bucur dar pana la urma imi aduc aminte ca sunt atatea lucruri de care ar trebui sa ma bucur si ma linistesc.

home

2011-11-22T08:49:00.000+02:00

Incerc sa ma obisnuiesc cu linistea, cu bucuria unei case care respira o data cu mine. Sunt cumva blocata in liniste si e asa e bine.

pasiune

2011-10-26T14:17:00.000+03:00

Trec secunde, minute, ore, zile, luni si uneori ani si parca uitam, uitam sa traim. Nu stiu cati din oamenii din jur traiesc, traiesc cu adevarat, se bucura de lucruri marunte. Ne pierdem in rutina de zi cu zi, in toata gama de probleme si uitam, uitam sa traim. Ma incarc cu energie cand vad oameni care traiesc, oameni care fac tot ce fac cu pasiune si efectiv fiecare por trasmite acea energie.

Nu ma uit in general la TV, in afara de Discovery mai deloc, dar ceva m-a cucerit in ultimele saptamani: Vocea Romaniei. Ii ador pe acei concurenti, care ma fac sa mi tresalte fiecare particica din mine. Ma bucur ca exista astfel de oameni si sunt convinsa ca mai sunt inca multi altii.

As vrea sa pot sa opresc timpul in loc ...

liniste sau ...nu

2011-10-24T15:22:00.000+03:00

Cand as putea crede ca lucrurile merg pe un drum lin, ca lucrurile incep sa se rezolve, mereu acea idee este cumva rasturnata. Nu stiu de ce ... dar cand simt ca ma linistesc un pic parca trebuie sa sune telefonul si sa se intample ceva rau.

Vreau doar un pic de liniste ... sa dorm pe podeaua mea incalzita si sa savurez o cana cu vin fiert.

Pastila vietii

2011-10-20T09:08:00.000+03:00

Sunt zile care vor ramane mereu undeva in sufletul meu, sunt persoane care ma fac sa cred ca totusi exista si altceva, mai exista si oameni care pastreaza frumusetea vietii in fiecare gest.

Acum doua seri plangeam, ieri lacrimile au disparut si, in plus, am primit si o pastila despre viata.

Saptamana viitoare ar trebui sa ma mut in casa mea cea noua, proaspat construita si amenajata dupa sufletelul meu.

toamna ... raceala

2011-10-12T09:49:00.000+03:00

Cum oare puteam eu sa incep toamna decat cu o raceala? :)

Desi ma simt ca naiba de aproape o saptamana parca totusi starea mea de spirit e una mult prea optimista.

Mai este putin si ma mut ... :D

final de an?!

2011-10-04T09:10:00.000+03:00

Au trecut cateva luni bune de cand nu am mai scris. Am mai avut de cateva ori un impuls de a scrie dar am renuntat.

Au fost niste luni in care au avut loc o gramada de schimbari in viata mea si a celor din jur. Sirul acestor schimbari inca nu s-a incheiat.

Au fost zile pline de surprize unele placute, altele mai putin.

Pot spune ca desi suntem in octombrie cumva acest an parca este la final. Nu stiu de ce am senzatia asta ... Anul acesta s-au intamplat tot felul de lucruri ce m-au surprins, m-au scos din rutina mea zilnica.

Au fost realizari dar si multe dezamagiri.

Astept cu multa nerabdare sa ma mut in noua mea casa si sa ma linistesc ...

back :D

2011-10-04T08:58:00.002+03:00

Dupa multa vreme ... am revenit ;)

music ... repeat

2011-01-19T10:05:00.000+02:00

O ascult pe repeat si nu ma pot satura ...

e scris

2011-01-11T12:07:00.000+02:00

din suflet ... La multi ani!

2010-12-14T10:13:00.002+02:00

Am comandat zapada de ziua mea si asta am primit. Ce mai conteaza ca e un adevarat dezastru in oras :) Am stat aproape 2 ore in trafic ... pentru un drum de 20 min in mod normal :)

Ningea si radeam de rupeam ...

Iubesc zapada si mor de drag ca ninge de ziua mea ... ca un copil asa :D

suflete nevinovate

2010-12-10T11:00:00.000+02:00

Viata asta este ... cruda de multe ori.

Nu pot sa inteleg cum poate lovi atat de dur niste suflete...niste copii ... am sufletul facut bucatele si nu o sa reusesc sa inteleg de ce...de ce asa... de ce copii...de ce niste suflete nevinovate ... de ce... de ce... de ce...

Am ramas azi fara cuvinte si cu trupul tremurand si cu o durere in suflet fara margini ...

De ce...

zapada in suflet

2010-12-03T11:23:00.000+02:00

Ma tot gandesc la viata asta...ma tot gandesc la toate lucrurile bune si rele, intamplarile, intalnirile pe care le primim in timpul vietii.

Ma intreb uneori ce rost isi au unele lucruri. Ma intreb de ce traim anumite momente ... de ce... daca nu isi au niciun rost.

E vineri ... si visez la munte. Probabil maine o sa fiu in varf de munte :D

dorinta

2010-11-25T10:38:00.004+02:00

As pleca la munte ...

Cu muzica la maxim si conducand ...

go on

2010-11-23T11:37:00.000+02:00

Lucrurile nu au iesit asa cum imi doream dar macar am invatat multe ... si mi-am luat din nou un sut pentru ca nu mi-am ascultat intuitia. Sper ca voi invata sa nu o mai ignor ;)

De fiecare data cand nu am "ascultat" ce venea din interior mi-am furat-o.

A trecut si aceasta incercare, vor urma altele.

Momentan fac liste pentru Craciun :))

dream ... dream

2010-11-17T14:15:00.003+02:00

un fel de ...

2010-11-15T17:17:00.000+02:00

Sunt intamplari/momente in viata cand realizez ca sunt atat de mica, ca viata e atat de imprevizibila ...
Ieri am fost la inmormantare ... moment ce imi trezeste in suflet amintiri si ganduri macabre.

Mereu dupa astfel de intamplari trag intr-un fel linie si pentru o perioada imi spun ca nu voi uita ce este cu adevarat important. Din pacate insa sunt si destule momente cand uit ce e cu adevarat important pentru mine.

M-am schimbat destul de mult de la anumite intamplari din ultimii ani si acele momente in care uit ce e cu adevarat important pentru mine au devenit tot mai rare. O sa alerg toata viata dupa acele lucruri ce imi bucura sufletul si ce aduce bucurie celor dragi mie dar voi incerca atat cat o sa pot sa ajut si pe altii (la fel cum am facut-o si pana acum).

life ... soul ... party

2010-11-11T11:51:00.000+02:00

Viata mea urmeaza un alt drum decat cel de pana acum. De aici si pauza. Au avut loc niste schimbari in sufletul meu si nu numai.

Momentan inca mai am de lucru la anumite idei si poate o sa am si norocul de partea mea :D

Azi sarbatoresc in cinstea zilei de luni :)

eu ... cu bune si rele

2010-10-11T15:00:00.000+03:00

Toamna ... de obicei acest anotimp este un anotimp al melancoliei, al amintirilor. Asa il percep eu. Acum 2 ani mi-a adus ceva deosebit iar anul asta a venit cu liniste. Am recapatat o parte din mine sau mai bine spus parti. Mi-am gasit raspunsuri la anumite intrebari si lucrurile au capatat brusc un alt sens. E o intalnire cu propria persoana, o reintalnire ce isi cerea drepturile.

Am fost in week-end in vizita la parinti, m-am plimbat si m-am bucurat de toamna. Am facut o gramada de poze si mi-am adus aminte de locurile copilariei si de nebuniile pe care la faceam.

amintiri

2010-10-06T09:59:00.000+03:00

Azi sunt ca un copil, bucuroasa ca un copil. Am regasit oameni ce nu i-am mai vazut de foarte multi ani, oameni atat de dragi dar de care viata m-a separat intr-un fel sau altul. Azi nu fac altceva decat sa ma bucur sa ii regasesc. Azi este o zi a amintirilor, a zambetelor copilariei.

Cum este si viata asta ... cine credea ca nu o sa ii mai vad atatia ani? Cine credea ca o sa pierd orice legatura cu ei? Sunt prieteni dragi, prieteni care au lasat urme in sufletul meu. Imi aduc aminte cu emotie prin cate am trecut. Fiecare are povestea proprie. Sunt zile (ca cea de azi) cand imi este dat sa ma intorc catre amintiri, sa regasesc oameni si intamplari din trecut. Am un gol in stomac cand ma uit la poze, cand imi aduc aminte de toate lucrurile pe care le-am facut impreuna. Mai sper doar sa ii revad in persoana si sa povestim.

toamna ... cu bune si rele

2010-10-05T11:38:00.000+03:00

A venit toamna ... cu frig, cu ploi si cu ganduri de toate felurile.

Am gasit raspunsuri la unele intrebari si cu ocazia asta am primit si un pic de liniste. Alaturi de acest dram de liniste am primit si alte lucruri nu la fel de placute. Se pare ca m-am inselat in privinta unor oameni ce ii credeam prieteni. Prietenia e buna pentru ei cat timp primesc ceva in schimb si neaparat acel ceva trebuie sa fie ceea ce doresc, cauta ei. Un fel meschin si egoist de a fi. Dar daca asa le este bine ...Chiar daca nu pot intelege si nu o sa pot niciodata sunt impacata ca stiu ca mi-am primit si suturile-n fund bine meritate se pare.

Eu inteleg altfel prietenia decat majoritatea oamenilor ... poate nu privesc eu bine lucrurile ...cine stie...

freedom

2010-09-28T10:43:00.000+03:00

Trec printr-o perioada frumoasa dar parca si atat de urata.

O perioada de descoperiri, unele mai placute iar altele mai putin.

Ma simt cumva blocata si incerc sa deblochez pe rand diverse parti. Pentru unele habar nu am cauza blocarii iar la altele o stiu prea bine.

Am ramas si dezamagita zilele astea dar nu vreau sa comentez mai mult. Fiecare alege ...

Dupa toate evenimentele din ultima perioada am inceput sa imi dau mie atentie 100%. Mereu m-am axat pe cei din jurul meu, sa le fie bine, sa fie ok ... A venit momentul meu. Am ceva de recuperat ;)

M-am apucat sa invat limba germana una din activitatile ce au ramas pe o lista de asteptare. Mai sunt cateva lucruri pe acea lista si am facut pasi marunti catre fiecare :)

whisper, whisper

2010-09-22T16:14:00.000+03:00

dream

2010-09-17T13:01:00.002+03:00

au disparut?

2010-09-16T10:20:00.000+03:00

De ce dau doar peste oameni incuiati? De ce nu reusesc sa intalnesc oameni care sa fie deschisi, oameni care sa doreasca sa faca ceva? Au disparut astfel de oameni sau ce s-a intamplat? Acum dau numai peste oameni care nu stiu nimic altceva decat propriul interes si calca tot ce prind in picioare. As vrea sa fac atat de multe si ma simt ca la o inchisoare. Pentru orice lucru ce as vrea sa il fac intampin zeci de probleme, obstacole si oameni care sunt plini de rautate. Eu chiar nu pricep ...

nu stim

2010-09-15T15:08:00.000+03:00

Nu stim sa apreciem.
Nu stim sa apreciem nimic din ce avem.
Nu stim sa apreciem oamenii din jurul nostru.
Nu stim sa apreciem lucruri marunte.
Nu stim sa apreciem un om bun.
Nu stim sa apreciem un om capabil, inteligent.
Nu stim sa apreciem ziua de azi.
Nu stim sa apreciem natura.
Nu stim sa apreciem ...
...

nimic

2010-09-15T11:51:00.000+03:00

Stare de ... nimic.

Parca un fel de gol, parca cumva timpul s-a oprit. Nu stiu de ce, nu stiu de unde vine starea asta.

As vrea doar sa fiu la munte si sa stau pe o terasa. Sa ma uit la stropii de ploaie si sa admir privelistea prin ceata.

Vreau la munte.

relax and ...

2010-09-14T14:45:00.000+03:00

purple

2010-09-12T18:43:00.000+03:00

dor de ... zapada

2010-09-08T16:22:00.001+03:00

Pe langa multa munca, pe langa intamplari nu tocmai placute, aceste zile mi-au adus un dor imens de munte.

Mi-e dor sa ma trezesc dimineata la munte, sa iau o ceasca cu ceva cald si sa ies pe terasa sa admir peisajul.

Mi-e dor de iarna, mi-e dor de zapada. Iubesc toate anotimpurile dar parca iarna intr-un mod deosebit.

Fiecare anotimp are frumusetea lui si fiecare vine cu bune si rele.

In fiecare iarna am parte de senzatii tari si fiecare iarna si-a lasat cumva amprenta in sufletul meu.

In ultimii ani am urcat pe schiuri din nou. Nu o mai facusem de cand eram mica din diverse motive.

Teama la infinit insa iubesc prea mult sentimentul de libertate pe care il am cand schiez. Nu ma pricep, sunt inca incepatoare dar imi place. Am depasit niste praguri, niste limite proprii.

Anul asta vreau sa incerc sa ma urc si pe placa. Macar sa stiu ca am incercat :)) Pana acum nici nu intra asta in discutie...

Stiu ca mai intai vine toamna si apoi iarna dar am tot purtat discutii in ultimele zile despre munte, zapada, schiat, costume de schi/snowboard si m-a apucat dorul :)

lipsa

2010-09-06T13:19:00.000+03:00

Sunt din nou intr-o etapa in care pun mult prea mult la suflet.

Dupa un week-end in care am condus cateva sute de km si m-am lovit de cei mai meseriasi soferi cum puteam eu oare sa incep saptamana?! ... cu o alta intamplare "deosebita". Sunt mult prea needucati/nesimtiti/ si as spune multe altele dar nu are rost sa ma chinui si mai mult.

Unii sunt niste animale si se comporta ca atare.

Sunt momente in care efectiv imi este rusine pentru anumiti oameni, pentru ceea ce fac ... mi-e rusine ca sunt numiti oameni.

As vrea sa pot sa ii ignor si reusesc de multe ori dar sunt momente cand se leaga de mine acei "oameni" si nu mai pot sa ii ignor. Nu merita niciun minut din atentia mea dar totusi s-a ajuns mult prea departe.

Nu stiu cine o sa ii mai puna la punct, nu stiu cine o sa le arate acel drum considerat cel bun. Nu stiu... nu stiu daca este posibil sa fim un popor de oameni civilizati si educati... chiar nu stiu. Azi ma indoiesc ...

Cheile Nerei

2010-08-30T10:54:00.000+03:00

Sambata dimineata. Ma trezesc cu entuziasm si ma apuc sa fac cafea si niste sandwitch-uri. De multa vreme nu am mai asteptat ceva cu atata nerabdare ca un copil.

Dau trezirea la oameni, strang gasca si pornim catre Chei. Un drum frumos, o parte din el il mai cunosteam. Ajungem la primele indicatoare cu descrierea Rezervatiei si urmam traseul pe care il pregatisem in amanunt :D Cateva peripetii cu un drum cu o singura banda pentru cele 2 sensuri dar ne descurcam. Ajungem la portiunea de drum care nu este asfaltata si care mai este si foarte ingusta dar nici nu mai conta ca eram prinsi de tot ceea ce vedeam in jur. Liniste, susurul raului, salbaticie ...superb.

Trecem si de portiunea asta si ajungem la Pastravarie, locul unde lasam masina si pornim la drum catre lacul Ochiul Beiului si cascada Beusnita.

Urmam un drum frumos prin padure si ne oprim la fiecare pas pentru poze. Era foarte cald iar daca am fi mers pe la soare cred ca ne topeam :D

M-am bucurat pe tot parcursul drumului de aer curat, de liniste si de frumusete.

M-am bucurat sa vad o gramada de fluturi ... nu am mai vazut de cand eram copil atat de multi. Cumva cred ca acolo s-a pastrat macar o parte din acea salbaticie si liniste care a disparut din multe alte locuri.

Dupa mai bine de 2 ore de mers am ajuns la lacul Ochiul Beiului si am ramas cu gura cascata. Pacat ca era lume si era galagie. Era un loc minunat care iti lua graiul. Frumos, limpede, de un albastru mirific ... erau si pastravi in el ;)

Aici am luat contact cu primele semne ca unele locuri ar trebui vizitate sub stricta supraveghere pentru ca multi sunt ... asa cum sunt. De la aruncat in apa, pana la scrijelit pe pietrele din apa diverse lucruri care sa marcheze ca au trecut niste boi pe acolo...am avut parte de toate :D

Am continuat de aici catre Cascada Beusnita. Am trecut printr-o poienita, apoi din nou prin padure si tot auzeam urlete. Ma gandeam ca au dat peste ceva animale sau ca se intamplase ceva. Nu, departe gandul. Urlau oamenii unii la altii sa faca poze si diverse alte activitati. Parca nu puteau sa se bucure de ceea ce vedeau decat urland :)

Nu mai conteaza insa asta ... am asteptat sa plece si am inceput sa exploram zona. Fiind vara cascada nu era asa furioasa ... de fapt nu era mai deloc ... primavara e cu totul altfel. Am putut insa sa prind cativa stropi pe piele ... o senzatie aparte.

Nu am reusit sa ne bucuram prea mult ca au venit un grup de oameni si ne-a pierit tot cheful. Ne-am odihnit un pic si am pornit inapoi.
Pe drum ne-am intalnit din nou cu multi fluturi dar si cu o veverita ;)

A fost frumos si in mod sigur vom mai merge ;)

Lacul Ochiului Beiului

Cascada Beusnita

viata si masina

2010-08-27T14:50:00.000+03:00

Mi-am adus aminte de ceva din discutia Cameliei cu JorJ : relatia mea cu masina.

Cum ii povesteam si Cameliei aceasta relatie porneste de acum ceva ani.

Cand eram undeva prin liceu mi-a dat tata sa conduc prima data masina undeva prin curtea unui liceu. Ce pot spune? Ca am avut emotii, normal. Ma gandeam ca pot sa o lovesc, de toate. Insa ca si concluzie: mi-a placut, mult inca.

Din acel moment insa s-au intamplat multe de-a lungul anilor.

Desi a fost cumva dragoste la prima atingere/vedere cu masina nu am dat pentru carnet cand am implinit 18 ani. Asa faceau majoritatea colegilor, prietenilor, eu insa ma gandeam ca nu are rost pentru ca nu voi aveam o masina a mea. Asa ca am zis ca o sa aman pentru momentul cand o sa imi cumpar o masina. Mare greaseala sincer. Acum realizez ca e foarte bine sa faci lucrurile la timpul lor cumva.

In timp am avut parte de tot felul de neplaceri cu masina sau cu autocarele. Diverse accidente facute sau vazute doar m-au marcat si mi-au umplut sufletul de temeri, de o frica ce o simteam oricand ma urcam in masina. Cel mai rau a fost cand mi-am vazut moartea cu ochii intr-o noapte. O fractiune de secunda si parca eram intr-o alta lume. Toate aceste intamplari m-au marcat si m-au facut sa ma schimb in ceea ce priveste masina. Nici pana in acel moment nu ma urcam cu oricine in masina. Mergeam cu tata si cu cativa oameni apropiati mie care stiam cum conduc si cam atat. I-am stresat insa la maxim pana mi-am luat carnetul. Stiu asta si imi pare rau dar simteam cum mi se scurge viata in fata ochilor in anumite momente desi nu era nici pe departe asa. Dar realitatea mea era deformata. A tot insistat tata de-a lungul timpului sa fac scoala de soferi dar eu nu si nu. Tarziu i-am zis de frica mea (desi o intuia probabil ca mereu ii ziceam mai incet, mai incet) si a zis ca o sa o fac cand o sa simt eu si ca acea frica va disparea dar e nevoie de timp. Ma intelegea si avea incredere in mine ca imi voi depasi acea frica.

Am hotarat anul trecut ca e momentul sa fac scoala. Am fost complet dezamagita dupa primul instructor cu care am avut contact si am ramas cu gandul ca nu e de mine sa fiu sofer, ca nu e locul meu acolo. Asta ma facuse sa simt. S-a comportat urat si inca ma intreb ce fel de soferi ies din mana acelui om dar in fine nu mai conteaza asta acum. Dupa aceasta experienta nefericita drumul m-a purtat catre un instructor deosebit, un om cum rar intalnesti. A fost omul care imi era mie destinat pentru acel lucru. Am simtit decat m-am urcat la volan. Ceva aparte, un om ce insufla prin fiecare por dragostea pentru masina, pentru ceea ce facea. Radea de mine cand ii ziceam ca mor de frica si zicea: eh de ce sa iti fie frica, e asa frumos :) M-a scos din prima ora pe strazile orasului, prin nebunie, nu avea niciun stres. Eu muream de frica. Cam toate orele le faceam ori seara ori pe ploaie. Am prins cateva dimineti in week-end mai normale in care ma invata sa fac parcari. Se plictisea repede insa ca vedea ca le stiu. Cand mai greseam una ( m-a pus sa fac in toate modurile, inclusiv cele ce le faci cu spatele pentru a-ti baga masina in curte sa zicem, le langa borduri mai inalte sau mai putin inalte, pe strazi foarte inguste, o nebunie dar imi placea) ma intreba ce e cu mine. Ne plictiseam repede si parcurgeam apoi orasul de la un capat la altul si ma scotea catre diferite directii, sate. Atunci am simtit prima data placerea de a conduce in afara orasului si am ramas cu acea placere deosebita. Am luat carnetul fara probleme desi ploua de rupea si era o nebunie peste tot. A fost fain insa. Aveam o satisfactie deosebita cand m-a lasat la mama naibii pe langa o balta. Nu ma mai interesa nimic: aveam carnet!

Temerile insa nu au disparut dar pe zi ce trece sa zicem ca e tot mai bine. Inca mai am zile in care nu pot conduce din diferite motive dar e mult mai bine ca inainte. Acum conduc orice fel de masina, nu am niciun stres :)) Si cand am facut scoala am ajuns sa conduc mai multe masini: golf, matiz, peugeot cc(distractie cu ala prin oras :)) ) , citroen C3 ( masina pe care am condus-o cel mai mult la scoala).

Conduc si in oras dar mai rar ... placerea deplina insa e condusul in afara orasului. Oriunde plec in afara mor de dragul de a conduce :)) Uneori si uit ce e in jur :)) Superb...ma relaxez si uit de tot. Parca nu mai am nimic, nicio grija, uit de tot si ma bucur de aceasta minunatie :D

Asa ca ... maine dimineata pornesc catre Cheile Nerei. O sa fie o iesire scurta de o zi dar sper sa fie frumos :D

suflet cu lacrimi

2010-08-25T11:20:00.002+03:00

Sunt suparata, mult prea suparata si sper ca lumea sa stea departe de mine azi.

Inca nu imi vine sa cred cum sunt oamenii, inca mai am lacrimi in ochi...

nebunie la inceput de saptamana

2010-08-23T13:40:00.004+03:00

Luni ... nici iarba nu creste azi .

In continuare sunt racita si nu am chef de absolut nimic.

Am avut un week-end prelungit ( o parte din el am stat la pat cu doctoriile langa mine-groaznic), am ajuns si pe la Tismana.

Iubesc locurile cu liniste si in care simti la fiecare pas salbaticia. Ador astfel de locuri. Cand ajung in astfel de locuri am senzatia ca timpul se opreste, cumva pun pe pauza orice nebunie ce o am in suflet si in minte si imi acord acel ragaz. Sunt clipe de liniste in care ciripitul pasarilor ma duc parca intr-o alta lume. Cumva ne-am rupt de tot ce inseamna aceasta liniste. Ne aruncam cu capul inainte in fiecare zi si uitam de noi.

In pauza de masa de azi am fost ceva mai departe sa mancam. Cum nu am condus eu am avut ragazul sa ma uit in jur la oameni. Poate nu gasesc eu dar vad tot mai rar oameni care zambesc, rad. Vad oameni tristi de parca am uitat si ce inseamna a zambi. Stiu ca o ducem tot mai greu, stiu ca nu e usor pentru nimeni dar cumva am uitat sa gasim frumosul in orice lucru mic. Vrem tot mai mult si parca nu ne este niciodata de ajuns. Am uitat sa traim, am uitat de tot ce e frumos. Ne indreptam atentia mereu catre material, catre masini, case si alte asemenea si uitam esentialul.

Nu stiu de ce promovom numai idiotenii pe la tv, nu stiu de ce nu promovam oameni valorosi, locuri superbe din aceasta tara si altele asemenea. Chiar nu stiu. Momentan ma intreb de ce platesc abonamentul la tv... in afara de seria de Discovery, National Geo. , Animal Planet, Science si altele din categoria asta nu ma uit la nimic. De fiecare data cand zabovesc mai mult de cateva secunde pe un post de la noi ma apuca o stare greu de descris.

Am un chef nebun de liniste, de lipsa nebuniei din jur, de lipsa oamenilor si a masinilor. Vreau doar o bucata de liniste pentru mine. O sa plec in week-end pe Cheile Nerei intr-o scurta drumetie. Sper sa nu intervina ceva pana atunci ;)

trec anii

2010-08-19T12:10:00.002+03:00

Se succed zile, saptamani, ani ...

A fost o perioada in care am reintalnit oameni. Oameni pe care nu i-am mai mai vazut de multi ani. Unii ma stiau de cand eram mica, mica si mi-au povestit cum eram, ce faceam iar altii ma stiau de cand eram ceva mai mare dar pe care nu i-am mai intalnit de mai bine de 10 ani. Trec anii ... E placut dar si ciudat sa intalnesti peste ani oameni. M-au facut sa imi aduc aminte tot felul de lucruri si a fost placut dar m-am intristat ca mi-am dat seama cat de repede trece timpul. Imi aduc aminte cum un prieten bun imi zicea in liceu ca ma voi marita pe la 20-21 ani , ca vad eu ca asa va fi. Eu zambeam si ii ziceam ca eu inainte de 27 ani de ani nu ma voi marita. Radea de mine... numai ca eu aveam dreptate. Anul asta in decembrie fac 27 ani si nu am facut acel pas ;) Mi-am adus aminte si am zambit ... Cate nebunii am facut :D

Unele amintiri nu dispar, raman acolo in cutia lor dar nu dispar.

prea mici

2010-08-18T09:42:00.002+03:00

Nu am cuvinte pentru unele fiinte ce sunt in jurul nostru. Nici nu ii pot numi oameni.

Unde locuiesc o familie a facut cerere pentru un loc de parcare pentru persoanele cu handicap. Imi vine sa ii iau la pumni pe cei care nu respecta astfel de lucruri. Cum sa parchezi tocmai acolo mai? Cum sa parchezi pe acel loc care nu iti este adresat nici pe departe tie? Simplu ... cam asta e raspunsul. Si daca nu sunt locuri, parcheaza in alta parte, mai departe dar lasa locul ala, ai un minim de bun simt in tine. Mi-au dat lacrimile cand l-am vazut pe acel om( care facuse cerere pentru acel loc ) parcand mult prea departe de scara blocului si carandu-si in spate copilul ce nu avea picioare si cine stie ce probleme mai avea. Bai fiintelor de nimic nu mai parcati pe astfel de locuri!

racita

2010-08-16T16:33:00.003+03:00

Nu imi prieste deloc ziua de luni.

Am racit, ma simt ca o leguma pe care o pui la fiert. E super cald si raceala asta ma seaca de puterile ramase.

Nu functionez bine azi, chiar deloc.

Mereu am racit vara :(

vizita

2010-08-13T10:23:00.003+03:00

Ma uit pe poze si imi pregatesc cateva locuri de "strapuns" in urmatoarele saptamani/luni.

Ma duc sa vizitez, sa ma plimb ...

Am in plan mai multe zone, locuri: Cheile Nerei, Sibiu, Brasov, Transfagarasan, Retezat...

Le voi lua pe rand si le voi acorda timp la fiecare asa cum imi place mie.

In Retezat am mai fost si am niste amintiri foarte frumoase. Cheile Nerei le-am vazut dar eram prea mica sa mai retin ceva iar Sibiu, Brasov si acea zona nu am vizitat-o niciodata doar am fost in tranzit cu masina de cateva ori.

Mai vreau sa revad Clujul ca nu am mai fost de cativa ani buni pe acolo, apoi Targu-Mures (un oras ce m-a fascinat).

La iarna probabil voi lua la rand statiunile ce au partii si probabil fac si o tura de Austria. Schiurile stau cumintele acasa ;)

Pentru week-end cel mai probabil plec la parinti ... (am ceva poze faine de week-endul trecut cu tot felul de animalute ;) ).

Hatchi

2010-08-10T10:18:00.002+03:00

M-am uitat aseara la un film:

Mi-am adus aminte de prietenul meu de acasa, de catelul meu. Am o relatie speciala cu el. Cand eram in facultate ma astepta cu tata la autocar cand veneam acasa. Treceau o gramada de autocare si el latra si se agita doar la cel in care eram eu. Tata stia in care autocar sunt datorita lui :) Legatura dintre mine si prietenul meu a fost mereu una speciala.

Filmul demonstreaza inca o data cat de loiali sunt si cat de nepretuita este o astfel de relatie. Mi-au dat lacrimile ca mi-am adus aminte de tot felul de intamplari...

wish

2010-08-09T16:30:00.003+03:00

melancolie

2010-08-09T10:20:00.002+03:00

Din nou luni ...

Ma simt cumva prinsa, prizoniera gandurilor mele. Nu imi place deloc. Nimic nu ma mai multumeste, nimic nu-mi place azi. Sunt melancolica ...

Cumva nu ma caracterizeaza starea asta. Eu care mereu sunt vesela azi sunt intr-o stare total opusa. Nu, nu s-a intamplat nimic, asa m-am trezit.

Vreau sa plec ...

ricordi ...

2010-08-06T14:46:00.002+03:00

refuz

2010-08-05T14:22:00.002+03:00

Ne e teama sa auzim cuvantul "Nu", ne este teama sa fim refuzati, ne este teama de esecuri in general.

Uneori orgloliul joaca un rol esential in asta. (dar nu doar el)

Multi oameni dupa un refuz (de orice fel, pe orice plan) cad intr-o profunda stare de melancolie/tristete iar altii devin tot mai motivati sa mearga inainte.

Trec printr-o situatie in care as putea sa primesc un refuz si nu stiu cum l-as primi. E prima data cand ma lovesc de asta... de refuzul pe acest plan. Stiu ca nu e un capat de lume, stiu ca nu se intampla nimic daca primesc un refuz dar imi doresc atat de mult sa nu fie un refuz incat mi-e mult prea teama. Am luptat mereu pentru orice mi-am dorit. Cand sunt rezultate clare ( gen am ales a), b)...) atunci nu mai simt acea teama dar cand stiu ca totul depinde de interpretari ma apuca toate gandurile.

Momentan inca ma gandesc ... to be or not to be?

goana

2010-08-05T10:09:00.003+03:00

Saptamana asta este prea zdruncinata ...

M-as urca in masina si as pleca. Cu muzica mea, cu gandurile mele. Fara destinatie...

Nu pot pleca insa de la munca ca deh ... de fapt as putea dar sa zicem ca prefer sa nu.

O sa o iau la goana probabil in week-end. O sa uit piciorul pe acceleratie asa cum fac mereu si se uita lumea ciudat la mine ca deh is fata :)) Cand sunt la volan uit de toate, ma simt libera si cu mintea limpede. Poate de aia imi place sa conduc in afara orasului ...

Pana atunci ascult la maxim The Road to Hell poate se limpezeste ceva ;)

the road

2010-08-04T13:22:00.000+03:00

hmmm ...

2010-08-04T11:21:00.002+03:00

Nebunie curata, mi-a disparut orice urma de a fi calma azi.

Rabdare, rabdare imi tot spun in minte. Nu o mai gasesc azi pe niciunde. S-a suparat si a fugit.

Ca tot ma gandeam eu ca promovam oameni care au o pregatire profesionala nu tocmai buna, azi a trebuit sa ma lovesc de cum am ajuns la munca de tot felul de probleme generate din aceasta foarta buna pregatire. Cum sa mai am rabdare cand eu trebuie sa corectez tot codul si sa lucrez in plus?! Fiecare mai gresim sunt de acord cu asta dar parca nici in halul asta.

Ma tot gandeam la faza cu logo-ul pentru campania de promovare a Romaniei. Inca nu inteleg de ce acel logo nu a fost facut de romani, de o firma de aici sau de oameni de aici. Avem oameni foarte buni si totusi aruncam 900.000 euro pe un logo care e clar copiat. Sa fim seriosi. Cat de greu poate fi sa faci ceva original si care sa reprezinte o tara?! Se pare ca foarte dificil este si mai dam pentru asta si o caruta de bani.

Bataie de joc...

energie

2010-08-03T11:09:00.003+03:00

As vrea sa scriu dar cuvintele nu se prezinta la strigarea de azi.

Am avut niste zile in care am fost plina de energie, energie care nu stiu de unde provine dar o mica banuiala am.

M-am apucat de invatat :D

Am avut parte de niste surprize placute in plan profesional, un oarecare dram de apreciere venit de la oameni necunoscuti. A venit intr-un moment potrivit ;)

joaca

2010-07-30T10:21:00.004+03:00

Peisaj de vineri dimineata cu ochii ce nu vor sa stea deschisi.

Dupa o seara in care am revenit in lumea copiilor acum imi rog ochii sa stea deschisi. Nu asculta...

Aseara am fost la Laser Land ... dupa cum ii spune si numele un taram de joaca cu lasere. A fost o experienta interesanta: un fel de paintball jucat intr-un fel de labirint cu arme cu laser ;) A fost fain

Dupa joaca am mers la karaoke si ma mir oare de ce sunt ragusita:)) Fain, Fain, Fain

Urmeaza sa continuam cu un paintball dar cand o sa fie ceva mai racoare ;)

parti pierdute dar ...

2010-07-29T11:31:00.004+03:00

Viata fiecaruia dintre noi are diferite etape. Ne schimbam de-a lungul anilor. Ne schimbam uneori voit, alteori silit.

Trec printr-o etapa sau mai multe ( ca parca se aglomereaza toate ) in care parca realizez dintr-odata o gramada de lucruri. Am fost intr-un fel blocata in ultimii cativa ani. Intr-un fel...Nu, nu am stat fara sa fac nimic. Acumulasem multe lucruri negative si uitasem pe cele pozitive. Mi-am revenit cu greu si inca imi multumesc pentru o anumita decizie dintr-o duminica. Sunt sigura ca multi nu ar fi facut ce am facut eu in acea zi insa eu reactionez mereu cand simt ca ma pierd cumva. Acum chiar asteptasem prea mult si parca eram cumva prinsa in tot ce traiam. E incredibil totusi cand imi aduc acum aminte cat de mult m-au schimbat sau mai bine zis sunt mirata ca au reusit. Toate pentru ca iubeam. Nu voi mai plati acest pret niciodata ;) Cine ma cunoaste stie ce iubesc mult si stiu ca acei oameni stiu sa nu calce peste sufletul meu. Era doar o paranteza ca practic de la asta a pornit blocajul, a pornit ruperea in bucatele. Procesul de recuperare este anevoios si dureaza de ceva timp deja. Ma recuperez cu greu dar ma bucur de fiecare bucatica recuperata. E placut sa ma redescopar dupa atata timp ;) E cumva ciudat ca doar sunt tot eu dar parca asa de diferita.

Am fost un om care pana acum cativa ani aveam o incredere nebuna in mine, credeam in mine si in ceea ce pot realiza enorm. Cumva chiar partea asta am pierdut-o. Credeam in mine chiar daca toti imi ziceau ca nu voi realiza ceea ce imi doresc, cand oameni atat de dragi mie imi ziceau ca nu muncesc suficient pentru ce imi doresc si nu voi reusi. Culmea este ca atat de mult credeam in mine incat niciodata nu am plecat capul si sa imi spun (chiar si in gand) ca nu voi reusi. Am reusit sa fac ceea ce mi-am dorit si am reusit exact cum mi-am propus. Frumos este insa ca dupa ce au vazut trecut primul mare hop (al lor, ca eu stiam ca voi reusi pentru ca imi doream din tot sufletul) s-au schimbat fata de mine. Din acel moment nu au mai zis niciodata cum ca nu as reusi. Acum sunt eu cea care zice acest lucru, am pierdut partea aia care imi era atat de draga. Este foarte greu sa o recuperez, mult mai greu decat credeam. Dar am obtinut primele victorii si vor urma si altele. Alaturi de lucrurile ce doresc sa le recuperez, doresc sa mai realizez niste lucruri. Treptat voi reusi ;)

paharul vietii

2010-07-28T11:05:00.003+03:00

Obisnuim sa ne plangem prea mult si uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte, de viata cu bune si rele. Nu stiu de ce majoritatea suntem programati sa vedem doar partea goala a paharului. Putem sa vedem si partea cealalta mai des decat o facem dar cumva parca alegem sa nu o facem. Ne concentram asupra lucrurile ce nu le avem si uitam de toate celelalte pe care le avem. Cum se face ca in momentul cand obtinem acel ceva pe care ni-l doream parca starea de bucurie e atat de scurta si o luam apoi de la capat in nefericire pentru restul de lucruri ce au mai ramas de pe lista. Cum ar fi sa ne bucuram de tot ce avem? Sa ne bucuram ca suntem sanatosi, ca ne putem bucura de atatea lucruri? Nu cred ca realizam ca unele lucruri ce ne sunt noua atat de banale de fapt nu sunt chiar asa. Le facem sa fie ceva normal, banal cand le avem. Banii nu aduc fericirea ci doar iti dau anumita libertate sau asa ar trebui. Stiu insa mult prea multe cazuri cand banii nu ofera libertate ci din contra. Ajung unii oameni niste sclavi ai banilor, din ce au doresc mai mult si mai mult si de fapt nu fac niciodata lucrurile pe care si le-au dorit pentru ca sunt sclavi.

Fiecare dintre noi ne dorim tot felul de lucruri: de la nu stiu ce masina, casa/apartament pana la mai stiu eu ce vacanta exotica. Totul este sa nu ne pierdem pe noi pana le obtinem, sa ne bucuram de viata chiar daca ne lipsesc niste lucruri sau niste persoane, sa ne obisnuim sa vedem partea plina a paharului, sa invatam sa fim mai buni.

calm

2010-07-26T10:48:00.003+03:00

Am un calm iesit din comun. Nu ma prea caracterizeaza. Sunt calma in general dar parca nici chiar asa.

Am o atitudine mult prea ... nu stiu, greu de descris si greu de digerat. Parca nu sunt eu. Nu e rau dar parca nu sunt eu. Probabil e o noua etapa.

In week-end am dat dovada de mult prea multa maturitate si stapanire de sine. Intr-un fel sunt mandra de asta dar stiu ca nu sunt asa. Sunt matura dar mereu o tratez cu ceva copilaresc. In perioada asta insa nu exista partea aia de copilarie, poate ca asa trebuie, poate trebuie sa iau niste decizii si poate ca de aia.

Nu am chef de nimic, nici muzica nu ma mai linisteste, parca nicio melodie nu imi mai place.

Trebuie sa imi revin cat mai repede ...

joi

2010-07-22T11:19:00.002+03:00

Joi ... cald ... birou ... cafea ...
si gandurile mele zboara aiurea.

Mi-ar placea sa putem sa ne luam in fiecare zi un fel de concediu. Sa fugim intr-un loc drag noua si sa visam.

Acum as pleca la munte, as sta langa rau si as citi. Trebuie sa inventez teleportarea, nu se mai poate :D

poze concediu

2010-07-21T12:54:00.014+03:00

un eu ... trist

2010-07-20T16:26:00.001+03:00

Sunt suparata pe mine. Dintre toate sentimentele cred ca e in top de lista in randul sentimentelor pe care le urasc.

Sunt trista azi ...

vuiet

2010-07-19T15:34:00.002+03:00

Vuiet, nebunie ... prima zi la munca dupa concediu. Nu reusesc sa ma adun. Am schimbat si sediul firmei. Prea mult pentru o singura zi.

Am luat cateva decizii in saptamana ce tocmai a trecut si vreau neaparat sa le indeplinesc. Va fi cu siguranta o batalie dar o sa merite.

Cum am avut destul timp pentru mine am realizat tot felul de lucruri. Nu sunt un om perfect, am gresit si voi mai gresi dar stiu ca nu imi pare rau pentru ce am facut. Perioada ce va urma va fi indreptata complet catre mine. Voi incerca sa schimb niste lucruri si sper sa si reusesc.

Momentan am o stare ciudata, parca sunt cumva amortita. Sper sa fie de la oboseala si sa imi revin.

back

2010-07-19T14:08:00.006+03:00

Dupa mare, soare din nou la munca :)

Despre concediu nu pot spune decat ca o fost foarte fain. Zborul cu avionul mi-a placut desi nu credeam iar marea mi-a adus liniste ;)

Nu prea am timp sa detaliez dar a fost frumos ( am citit o carte de peste 600 pag, alaturi de cateva reviste, integrame/sudoku). Mi-a priit ;)

concediu

2010-07-08T13:08:00.002+03:00

Zboara gandul meu departe azi ... de maine sunt in concediu :D

Maine urcat in avion si apoi cateva zile de soare, mare si relaxare.

Emotii mai am doar cu avionul ...sper sa imi placa si sa fie bine.

Bagajul nu l-am facut dar este timp. Oricum nu vreau sa car nu stiu cate haine asa ca o sa incerc sa iau doar strictul necesar(sper sa si reusesc asta :)) ).

mix

2010-07-07T14:56:00.002+03:00

Incep sa ma redescopar, sa aduc la lumina acele parti din mine care le credeam disparute.

Mereu m-au dat peste cap oamenii pe care nu ii intelegeam. Nu intelegeam diverse la ei pentru ca eram diferiti(cel putin asa credeam atunci). Totusi peste ani am reusit sa inteleg si sa imi dau seama ca nu era chiar asa mare diferenta doar ca eu sunt omul acela sincer si deschis iar altii nu arata ce au in suflet. Chiar daca stiam ca unele lucruri sunt intr-un anumit fel imi venea totusi greu sa fiu sigura pe acele lucruri. Sunt un om care se convinge greu de lucruri...I know. Acest tip de oameni continua sa produca acele valuri si acele senzatii de sus-jos :) Acum sunt sus, in secunda urmatoare sunt undeva foarte jos :) E un sentiment ciudat dar care te tine in priza

Imi aduc aminte de tot felul de intamplari si ma apuca acum rasul de modul in care gandeam si actionam. Eram totusi simpatica si nebuna :))

Acum privesc cu detasare lucrurile ... am invatat sa nu iau decizii in momente critice/tensionate si sa astept sa ma linistesc.

Azi e zi de amintiri. Probabil de la vreme ;)

Mi-am adus aminte de copilarie, de copilul mereu julit in genunchi si in coate, ce mereu se urca in copaci, ce iubea masinutele (si nu papusile), ce iubea sa stea afara, ce era capul rautatilor si fata lui tata :D Mereu imi lua apararea tata ...

Mi-am adus aminte de perioada liceului cu acele chefuri, iesiri cu colegii si prima indragosteala ;) Una dintre cele mai frumoase perioade :)

Mi-am adus aminte de perioada studentiei in care m-am trezit singura, departe de toti cei dragi, m-am adunat treptat si m-am adaptat vietii de student cu scoala, invatat, chefuri ...

Perioada studentiei a fost cea mai agitata din toate punctele de vedere dar din care am avut cel mai mult de invatat. Prin anul 3-4 am fost ceruta in casatorie ...soc evident :)) Si raspuns : nu, stiu ca nu sunt pe treaba mea dar ...asta este. Cand nu simt ca e ok, nu simt si nu merge altfel. Tot felul de intamplari in anii ce au trecut ...

Au avut grija niste oameni sa faca bucatele sufletul meu ...si da, stiu e vina mea ca i-am lasat dar nu se mai intampla asta acum. In tot ceea ce fac nu mai pun tot, pun aproape tot dar niciodata nu o sa mai pun tot, tot ce am insemnat eu, nu mai daruiesc tot.

Datorita tuturor intamplarilor am ajuns ce sunt azi cu bune si rele.

Un mix de ganduri si amintiri. Probabil apropierea concediului este de vina ;)

greu

2010-07-07T09:25:00.002+03:00

Azi e ... greu. Nu m-am odihnit azi-noapte, de fapt nu ma odihnesc de mai bine de o saptamana si pic de somn. Am o stare ...

Sper sa imi mai revin.

Teoretic vineri plec in concediu pentru o saptamana. Sper sa primesc azi biletele ca eu pana nu vad cu ochii mei nu cred ;)

O sa zbor cu avionul pentru prima data in viata... am ocolit cat am putut acest mijloc de transport pentru ca mi-a fost mereu teama. Sper sa fie totusi bine :)

O sa vad marea si o sa stau doar cu gandurile pentru o saptamana. Imi iau sa citesc ;)

suflet de copil

2010-07-03T21:56:00.002+03:00

Pentru amintirile din sufletul meu, pentru ca mi-am adus aminte azi de intamplari de acum multi ani ... atunci cand apa, noaptea, prietenii erau toti la un loc ...

analiza

2010-07-03T18:44:00.004+03:00

E o perioada in care trag linie in viata mea, o perioada de analiza. Urmeaza trasarea liniilor pentru drumul ce il voi urma in continuare.

Am trecut prin tot felul de intamplari pana acum si din toate am avut de invatat. Am gresit de multe ori dar am invatat din tot ce am facut foarte multe.

Nu regret niciun lucru pe care l-am facut chiar daca unele mi-au adus mai mult rau decat bine.

In astfel de momente iau acele decizii pentru care nu exista cale de intoarcere, exista doar acel inainte.

A fost o perioada zbuciumata in care nu am mai avut timp de gandurile proprii. Acum, cand stau cu laptopul in brate ore in sir si cu muzica la maxim, ajung sa analizez tot felul de lucruri, sa constientizez tot ce am trait.

Am trait tot felul de lucruri de-a lungul ultimilor ani, ma amuz cand ma gandesc la unele si ma intristez cand ma gandesc la altele. Am intalnit tot felul de oameni si unii nu i-am intalnit in momentul cand trebuia dar asa cum am zis mereu: roata mereu se intoarce intr-un fel sau altul ;)

Azi cand ma plimbam prin mall parca melodiile erau puse pentru mine cumva, erau in acord cu starea mea. Trebuia sa cumpar haine teoretic, practic parca eram hipnotizata.

Toate isi au rostul lor ...

a trai

2010-07-03T18:26:00.002+03:00

Despicam firul ... mereu si mereu. De multe ori nu e bine ... e mai bine sa iei lucrurile asa cum sunt si sa nu mai incerci sa le tot interpretezi in fel si chip.

Spunem vreodata tot adevarul? Suntem sinceri macar cu noi in totalitate?

Raspunsul il stie fiecare.

Totusi de multe ori poate e mai bine o minciuna in locul unui adevar care aduce oricum numai suferinta.

Am fost mereu adepta adevarului si credeam ca oricat de dureros ar fi e mai bine sa il spui/afli. Totusi am realizat ca nu e chiar asa. Am avut mult de suferit cand am spus mereu si mereu adevarul. Uneori e bine sa spui doar parti din acel adevar.

Eu nu mai vreau sa despic acel fir ci doresc sa traiesc. Sa traiesc in acel mod care imi va aduce linistea.

I don't think they'd understand ...

2010-07-01T14:53:00.000+03:00

stari

2010-07-01T11:13:00.002+03:00

Trec printr-o perioada in care doresc sa fac lucruri pe care nu le-am facut niciodata si care erau pe lista cu NICIODATA inainte. Dar ...viata ne invata sa nu spunem niciodata acest cuvant NICIODATA.

Asa ca ma gandesc la lucruri tampite poate pe care nu le-am facut niciodata dar cumva au aparut in lista mea.

Ma gandesc sa imi fac un tatuaj...discret undeva...cu o anumita semnificatie.

Nu vreau sa dau explicatii la nimeni despre ce fac eu si cum fac. Am facut lucruri ce nu au fost ok, stiu asta ... o sa platesc pentru ele si deja o fac. Nu mai imi e teama sa platesc pentru ca mereu stiu ca voi plati clipe de fericire.

Poate e doar un moment de criza in care incerc sa descopar parti ce nu le-am incercat niciodata sau poate pur si simplu m-am saturat de reguli si prejudecati.

Cred ca de la cat am plans din week-end pana in zi de azi mi se trage tot. Mai pleaca si verisoara in Anglia...e prea mult.

Probabil mi-am dat seama ca nu am de ales decat sa ...traiesc si sa fur clipe de fericire.

blank

2010-07-01T10:29:00.002+03:00

nu pot asculta decat idiotenii...aiurea...sa nu aud cuvinte ce au o logica sau care sa ma duca cu gandul unde nu trebuie ...asa ca...

doar cu ...

2010-06-30T10:56:00.000+03:00

greseli sau nu

2010-06-30T10:05:00.002+03:00

Invatam, invatam si iar invatam ...sau bine spus invat. Invat sa traiesc si invat cine sunt. Stiam intr-un timp dar am uitat pe drum.

Am gresit de multe ori in viata ... sunt om cu bune si rele si uneori nu fac lucrurile asa cum ar trebui. Stiu asta dar invat din ceea ce gresesc.

Nu am avut regrete niciodata pentru lucrurile pe care le-am facut, nici macar pentru momentele cand poate nu am ales cel mai bine. Nu regret...am avut foarte multe de invatat.

As vrea sa fac filosofia prieteniei dar nu are sens. Imi dau seama ca ceea ce inteleg eu prin asta e foarte diferit de ceea ce cred altii. Am putini prieteni adevarati dar aceia stiu ca orice le-as spune nu ma judeca si stiu ca suntem oameni si ca nimeni nu este perfect. E absurd sa crezi asa ceva si e si mai aiurea sa crezi ca poti sa te uiti la altii si sa arati cu degetul. Nimeni nu stie din exterior ce e in sufletul unui om sau de ce unii oameni fac anumite lucruri. Fiecare avem motive, uneori intemeiate alteori simple rabufniri ale sufletului.

gol

2010-06-29T09:39:00.001+03:00

Nu pot nici macar sa scriu...

E prea mare golul ...

O sa il umplu cu munca si muzica la maxim.

Phoenix

2010-06-25T10:46:00.010+03:00

Un concert cu bune si rele ... dar per ansamblu reusit as zice eu.

Se putea mult mai bine dar ...

Pacat de inceputul lui ... cand or cantat in deschidere o tipa si formatia Phenomenon. Tipa cu o voce super ...dar formatia iti venea sa iti tai venele :))

Bine ca au urcat intr-un final pe scena si cei de la Phoenix. Un recital de-al lui Tandarica bestial + un solo de chitara de ... Superb!

nerabdatoare

2010-06-24T09:22:00.004+03:00

A venit si ziua mult asteptata...Azi merg la concert ... :D Phoenix + Filarmonica

Am asteptari mari de la sunet si sper sa ma lase sa intru cu aparatul pentru a putea face poze/filma. Tata o sa fie suparat rau daca nu filmez :)

Maine o sa revin cu detalii despre cum o fost ;;)

Zi faina! ;)

fuck'em

2010-06-22T15:03:00.002+03:00

fuck this day...

wellcome to hell ...

plec

2010-06-18T15:08:00.002+03:00

Plec ... spre lumea din interiorul meu
Plec ... spre ceva mai bun
Plec ... spre ganduri ce au ramas intr-un colt
Plec ... spre un suras cald
Plec ... departe

o seara cu prietenii

2010-06-17T10:26:00.004+03:00

Jagermeister cu suc de cirese...trebuie incercat asa ceva ;) Super bun...mai greu dimineata dar in rest ... :)) Si mai greu cand dimineata te mai duci si la serviciu si mai ai si de lucru dar merge :))

O seara frumoasa cu jagermeister, tequilla si multa veselie.

one more

2010-06-16T13:47:00.003+03:00

vara la strand ;)

2010-06-16T12:42:00.002+03:00

Trecand de la postul anterior destul de trist la ceva intamplari din week-end.

Cum a fost foarte cald in week-end am ajuns sambata la un strand. Am cam ramas socata sincer. E adevarat ca nu prea frecventez strandurile dar nu ma credeam chiar asa de depasita de situatie. Lumea nu vine acolo sa se racoreasca, sa inoate sau sa faca plaja. Pentru mine acestea sunt motivele pentru care ma duc la strand. Mi-am dat seama ca cele mai multe merg pentru altceva, nu stiu exact care este acel altceva dar stiu ele mai bine probabil. Cum sa mergi la strand machiata?! Adica machiata de parca mergi la nunta. Cu trei straturi de fond de ten, pudra,...si tot arsenalul. Alaturi de acest machiaj nu lipsesc pantofii cu toc. M-am distrat copios sincer. Era amuzant cum se chinuiau sa mearga pe tocurile alea ca nu cumva sa cada. Dezastru :)) Bineinteles s-au gasit si barbatii care sa le bage in seama, sa le faca o poza :)) M-am amuzat bine si am uitat ca era groaznic de cald.

Poate nu inteleg eu bine lucrurile ... :D

orgoliu sau poate altceva

2010-06-16T12:28:00.002+03:00

Toti avem un orgoliu si de cele mai multe ori avem mult de suferit din cauza lui. E trist cand un om nu realizeaza ca pune orgoliul inaintea lucrurilor mult mai importante.

Am avut de a face cu tot felul de persoane iar orgoliul in cantitati prea mari nu a adus niciodata lucruri pozitive. E bine sa ai o oarecare cantitate acolo dar multi dau in cealalta extrema...cu prea mult.

Poate multi regreta anumite lucruri dar din orgoliu nu sunt in stare sa treaca peste anumite intamplari.

Niciun om nu este perfect...toti gresim, ne schimbam uneori in bine, alteori in rau ...

Am si eu un orgoliu dar am invatat sa renunt la el in anumite situatii dar nu pot renunta la el cand oamenii ma ranesc cu buna stiinta si intentionat. De fapt nici nu stiu daca mai e orgoliu. Cred ca, de fapt, este cu totul altceva. As putea sa intind mana dar nu o voi face din nou pentru ca e ca si cand as vrea sa ma indrept din nou catre suferinta, egoism, trecut. Nu! Ce este in trecut acolo va ramane si stiu ca nu voi rani un om intentionat, cu cuvinte ce sunt ca niste sageti infipte in inima. NU! Nu voi fi o astfel de persoane oricat as fi de ranita.

ganduri de dimineata

2010-06-11T09:43:00.002+03:00

De cand m-am hotarat sa las masina acasa si sa merg pe dos la serviciu e mult mai bine. Ajung intr-o forma de zile mari la munca de parca as fi luat o doza de cofeina ;)

Imi place la nebunie sa privesc oamenii, cu o parte din ei deja ma intalnesc in acelasi loc la aceeasi ora ...

Cand nu o sa mai fie asa cald o sa imi iau si aparatul foto (noua jucarie) cu mine dar momentan abia ma aduc pe mine si laptopul :))

vara

2010-06-10T09:48:00.002+03:00

A venit canicula ... de la ploi si frig trecem direct la multe grade, mult prea multe. Am trecut si la imbracamintea de vara cu rochite si fustite ;)

Cred ca o sa prind si un pic de soare in week-end iar celalalt week-end am in plan sa pap cirese direct din cires, asa cum o faceam si cand eram copil :D o mare placere de a mea sa ma urc in cires ;)

Mai un pic si vine si concediul :D

waka

2010-06-09T21:41:00.002+03:00

asteptand cu emotii ...

pana aici

2010-06-09T21:16:00.003+03:00

Sunt oameni care nu stiu sa aprecieze ce au langa ei ... sunt oameni care stiu sa jigneasca la fiecare cuvant si ...e normal sa faca asa dupa parerea lor. NU! Nu mai merge asa! O sa invat sa fiu din ce in ce mai egoista cand sunt atacata. Si, din pacate, nu sunt orice fel de oameni : sunt prieteni...cica. Un om ce ma loveste unde stie ca ma doare cel mai tare doar pentru ca mi-am deschis sufletul este ... si face totul si cu zambetul pe buze ...iei..what a joy!

Daca ajungi sa jignesti un om cu unul din lucrurile cu care sti ca il lovesti direct in suflet deja este... dar asta este viata. Invat in fiecare zi cate ceva si imi tot spun ca o sa ma invat minte sa nu mai fac anumite lucruri :D

my new toy

2010-06-08T09:34:00.004+03:00

Cateva din pozele facute cu noua "jucarie" ;) Florile mamei, pestele prins de tata ... Un week-end frumos dar tare obositor, am si condus vreo 500 km

update

2010-06-03T14:34:00.002+03:00

Nu mai am chef sa scriu, nu mai am chef de nimic...Sunt scarbita de toate chestiile, de toate minciunile din tara si nu numai.

Munca si iar munca , mai pic cu rolele :D , mai ma prinde ploaia si ajung praf acasa (am renuntat la masina pentru mers pe jos ;) ) , visez la concediu ... sper sa se rezolve sa ma vad cu toate ok ...anul asta Turcia.

sea of flame

2010-05-31T16:55:00.002+03:00

end

2010-05-28T17:14:00.002+03:00

De ce mi-e frica nu scap...normal ca din rau a fost si mai rau ...si nici nu am plecat de la munca.

O zi groaznica ...

Dezamagita la maxim de un prieten ... dar s-a incheiat cu acest lung sir de dezamagiri. Azi i-am pus punct. Nici nu cred ca realizeaza ceea ce a facut si asta e tare trist. Dar nu conteaza...eu stiu si doare.

As putea sa am un comportament asemenea dar nu pot, nu sunt facuta sa fiu asa. Nu ma razbun doar merg mai departe. Asa am ales mereu: sa merg mai departe si sa invat ceva din ce am trait.

whatever

2010-05-28T13:42:00.000+03:00

fuck this day!

2010-05-28T13:12:00.004+03:00

Am o zi proasta... sper sa nu fie mai rau pana la finalul ei, sa nu apara si alte lucruri.

Sunt un amalgam de sentimente, sunt nervoasa, agitata si ar fi bine sa nu fiu calcata si mai mult pe coada.

Nu s-a intamplat nimic in mod deosebit, doar ca s-au adunat multe, mult prea multe si acum paharul incet,incet se goleste.

M-as urca la volan si as pleca undeva departe, dar nu se va rezolva nimic asa. Solutii nu prea gasesc in acest moment dar pentru dupa serviciu o sa zbor in oras sau raman acasa cu un pahar in mana.

Sunt suparata azi ...

doar eu ... cu defecte si calitati

2010-05-26T13:00:00.003+03:00

O parte din oamenii din jurul meu au impresia ca au diferite drepturi asupra vietii mele. Nimeni nu are niciun drept, eu sunt cea care decide ce fac cu viata mea si decizia ma priveste. A fi prieten nu inseamna sa decizi asupra vietii mele ...cei care intr-adevar ma cunosc stiu cat de mult tin la independenta mea. Am calcat-o in picioare o singura data dar nu o mai fac. De fapt atunci am calcat peste tot ce am insemnat eu cica pentru ca iubeam . Aiureli... Oricum tot ce a fost este in trecut acum dar inca lucrez la integrarea cioburilor ce au tot zburat in toate partile de-a lungul timpului.

Nu las pe nimeni sa ma mai calce in picioare pentru ca daca chiar iubesti un om inveti sa il pretuiesti asa cum este, inveti sa il cunosti, inveti sa il vrei mereu aproape, inveti sa il apreciezi si nu esti capabil sa il ingradesti, sa il jignesti.

Am auzit de cateva ori : "Te iubesc" de la diferite persoane insa de fiecare data a fost ceva putred pe undeva :) Eu nu ma topesc la auzul dulcegariilor dar nu uit niciodata diferite gesturi, fapte. Curios este insa ca nu uit niciodata cuvintele grele, urate si ma dor mai mult ca orice.

Nu sunt un om perfect, nu am fost si nici nu voi fi. Sunt un om cu defecte si calitati ...

just be

2010-05-26T11:19:00.003+03:00

Cursul vietii mereu se schimba. Nu e niciodata poate asa cum visam noi sau ne dorim.

Sunt momente in care paharul plin cu lucruri negative trebuie golit.

Suntem mult prea nerabdatori in viata dar lucrurile nu functioneaza asa. Pentru ca lucrurile sa ia forma pe care o dorim trebuie sa avem rabdare, multa rabdare.

Just let it be ...

crash ... boom...

2010-05-20T09:43:00.003+03:00

Nu am mai avut timp sa scriu... o nebunie de mai bine de 1 saptamana. Mult prea multe ore de munca si vreme foarte urata. La Timisoara este foarte frig de parca vine iarna :(

In rest, incerc sa iau bilete pentru un concediu la mare undeva departe. Sa vedem daca macar atat o sa reusesc :)

Zicea cineva ca sunt trista ... posibil, dar nu sunt trista decat din cauza faptului ca mi-as dori sa fac mult mai multe si parca nu reusesc sa le fac. As vrea mult mai multe sa fac. Mereu ma lovesc de tot felul de oameni, gandiri ce nu sunt tocmai productive si pozitive. Ma lupt si uneori nu e tocmai usor. Mai am si momente de tristete ca oricare om :) insa imi revin rapid.

Am fost in week-end acasa la parinti, era si ziua tatalui meu si m-am relaxat prima data cumparand o gramada de cadouri pentru tata si apoi stand la povesti cu ei, mancand o gramada de bunatati :D Am mai iesit un pic din Timisoara si mi-a prins bine :) Acum sper sa se incalzeasca si sa ies cu rolele ca le-am carat degeaba pana acasa in speranta ca va fi cald...
Planuiesc si cateva excapade. Si pe langa toate astea vreau sa le fac o mega surpriza alor mei ...hehehe Sunt maestra la din astea. Imi place cand claxonez si se uita si vad ca sunt eu in strada :)) Le-am facut-o urat acum cateva saptamani. Nici nu banuiau ca vin ... si am vorbit la telefon de cateva ori si nu s-au prins de nimic. In schimb eu ma prind foarte repede cand pun ceva la cale, miros tot. Nu prea reusesc sa ma surprinda :) Ascundeau chestii de mine cand eram micuta si gaseam tot. Cum zicea un coleg: trebuia sa ma fac detectiv :)) Acum le coc una mai dura :D

Dar pana atunci sunat la agentie pentru concediu si ascultat muzica

fuck off!

2010-05-14T15:00:00.002+03:00

Nu mai vreau sa aud de viata nimanui! Bai urasc egoismul, il urasc!

Oameni care nu reusesc sa se priveasca in oglinda si sa vada ce sunt!
Oameni ce nu sunt in stare sa faca o analiza la ceea ce spun despre altii si cum o spun ...

Ajunge!

...

2010-05-14T14:19:00.000+03:00

zi de vineri

2010-05-14T13:08:00.002+03:00

Toti au azi dileme existentiale. Sunt aliniate aiurea planetele, ce se intampla?

Ce e cu sentimentele astea atat de egoist exprimate? Imi spunea un prieten ca nu este fericit dar ca nici nu stie ce l-ar face fericit. Fericirea e greu sa o exprimi, e greu sa pui mana pe ea. In acelasi timp, daca chiar iti doresti sa fii fericit poti sa faci pasi mici pentru a realiza asta: ia un creion si scrie ce crezi tu ca te-ar face fericit. Lucrurile ce ne fac fericiti azi nu vor mai fi aceleasi peste un timp. La mine asa e. Ce ma facea fericita acum multi ani nu ma face si acum. M-am schimbat, am devenit mult mai realista. Fericirea e doar o stare ... nu voi putea fi fericita in fiecare clipa pentru ca nu exista asa ceva, exista in schimb clipe de fericire de care stiu sa ma bucur, stiu sa le apreciez. Uitasem cum e sa apreciezi ceea ce ai, momente, surprize, intamplari, prieteni. E mai usor sa spunem ca nu e mare lucru sa ai una si alta. E mare lucru dar e greu sa ne punem in situatia in care nu le-am avea. Ne gasim scuze de tot felul, suntem tare buni la inventat scuze dar mai greu facem ceva in sensul in care ne dorim ceva. Asteptam sa ne cada direct in brate ...

E vineri dupa o zi de joi cu mult prea multe ore de munca si o vineri in care m-as urca la volan si as pleca dar nu pot ...teoretic am meeting de la 18:30...cum sa pui meeting vineri la ora asta?! nu ma intereseaza de diferenta de fus orar ... totusi e vineri ... poate totusi zbor :P

Maine dimineata oricum fug din oras ... ma duc la ai mei parinti, la malul Dunarii , la plimbari cu rolele si bicicleta ;)

blocaj

2010-05-14T10:10:00.003+03:00

As vrea sa scriu dar parca fug toate din mintea mea. Sunt multe lucruri ce le-as asterne aici dar nu pot. Parca ceva imi spune ca nu e ok ... e mult prea trist ce se intampla si eu nu pot intelege de ce sunt asa unii oameni.

Cred ca multi din jur ar trebui sa mearga la psiholog si nu este un lucru rau, este un lucru ce te poate ajuta sa intelegi anumite lucruri, sa depasesti anumite blocaje. Suntem insa prea orgoliosi pentru a merge la psiholog, preferam sa fim egoisti si sa chinuim pe multi altii.

Ciudata viata asta...

gesturi ce nu se uita

2010-05-07T15:36:00.003+03:00

Retraiesc tot felul de amintiri si imi aduc aminte de tot felul de lucruri care la momentul respectiv nu le priveam chiar asa.

Am trezit tot felul de pasiuni in sufletul baietilor/barbatilor de-a lungul timpului si ei si-au aratat sentimentele prin tot felul de gesturi.

Unul dintre ei a facut un caiet de poezii pentru mine. Scria foarte frumos, era talentat. Le-am primit cand eram bolnava si eram in spital altfel probabil ca nu le primeam si nici nu as fi stiut.

Un altul mi-a insirat petale de trandafiri pe toata scara incepand cu usa unde locuiam.Eu de nebuna ce eram nu stiam ce sa fac cand am iesit din casa pe la 7 dimineata sa plec la cursuri si am vazut plin de petale/trandafiri ...ce ma fac? cum curat? :)) Dupa acea zi toti vecinii se uitau ciudat la mine :))

Un altul mi-a scris cu lumanari pe zapada o declaratie de dragoste..cu nume, cu tot...si stateam in camin :D nu stiam de ce se uitau colegii de pe palier ciudat la mine :)) am realizat cand am intrat in camera si mi-a spus colega sa ma uit pe geam :D

Partea cu florile trimise cu "Anonim" sau cu versuri am patit-o de mai multe ori :)

Clipele petrecute in tot felul de peisaje departe de lume ...cu masina intr-un loc din care se vedea foarte frumos luminat orasul nu cred ca le voi uita vreodata.

Toate intamplarile acestea si inca multe altele mi le tot aduc aminte cu tot felul de ocazii. Ceea ce nu prea am reusit eu de cand ma stiu este sa imi arat sentimentele. Adica eu nu ma apuc la momentul respectiv sa spun: vai, ce frumos...bla bla...eu incremenesc si nu mai spun nimic. Sunt putini cei care ma cunosc cu adevarat si stiu cat inseamna astfel de lucruri pentru mine. Sunt si mai putini cei care reusesc sa imi faca o surpriza placuta :) Eu miros tot, simt tot ce mi se pregateste. Foarte greu reuseste cineva sa imi faca surprize :)

Acum imi pare rau ca nu am poze cu toate aceste amintiri frumoase ...dar sunt in sufletul meu ;)

din amintiri

2010-05-07T15:24:00.001+03:00

Din amintirile mele de acum multi ani ...

oare ce sa fie?

2010-05-07T15:12:00.003+03:00

Parca cineva imi tot pune pe diferite cai melodia mea preferata. La radio o aud, la tv la fel..se intampla de mai bine de o saptamana...si nu e vreun hit de moment de acum, este de multi ani melodia. Cum o aud cum parca intru intr-o stare greu de definit, placuta dar in acelasi timp ciudata.

Retraiesc fara sa vreau tot felul de momente ... prea multe legaturi intre melodii si amintiri.

De ce oare nu poate fi simpla viata asta si oamenii sa fie fericiti?

fast fwd

2010-05-06T10:59:00.002+03:00

Azi nu este o zi buna pentru stiinta...sa fie de la nori, sa fie de la vremea asta care tot se schimba...nu stiu. Cert este ca la mine in birou azi e o nebunie :D

Totusi ma gandesc cu drag ca ieri am mers din nou prin ploaie, acea ploaie calda de vara ... superb. Au revenit in minte tot felul de momente si de stari. Frumos dar a trecut repede.

Viata asta pusa mereu pe acel "fast" ma oboseste. Parca toata lumea alearga zilnic. Toti se grabesc, toti gesticuleaza si se agita ... Nu stiu cati mai observa ce este in jurul lor. Mai nou totul este un joc, o competitie: cine face aia mai bine, cine e mai bun: femeile, barbatii, cine ajunge primul la intersectie...etc? De ce mereu aceste intrebari, de ce aceasta competitie? Ce obtii totusi? Eu cred ca suntem la fel in aceste privinte: unii mai buni la un lucru, altii la altul...indiferent de sex. Competitii idioate ... De fapt ne dorim aceleasi lucruri si alergam dupa ele :D

Muzica tare si la treaba :D

idei, afaceri

2010-05-03T13:30:00.005+03:00

Ma tot gandesc ce doresc sa fac ... ma tot gandesc si parca tot mai greu imi este sa iau o decizie.

Citeam azi un articol despre afaceri, despre a nu mai fi angajat la altcineva. Cred ca multora dintre noi ne-ar placea sa fim sefi. Usor de spus, la fel cum povestesc toti prin carti/articole. Se leaga in special de ideea ca nu iti trebuie un capital nu stiu cat de mare pentru a pune in aplicare planul si ideile tale. Nu sunt de acord. E adevarat totusi ca poti porni de la un capital mic si sa ajungi in timp la un anumit nivel dar nu este chiar atat de simplu cum este descris subiectul prin carti/articole.

Trebuie sa ne gandim din mai multe puncte de vedere: cateva luni bune nu vei obtine cine stie ce profit iar daca afacerea iti este singura sursa de venit cam greu sa supravietuiesti. Este usor sa zici: eu am reusit si am pornit cumparand un site cu 150 ron iar acum ma descurc chiar bine. Eu cred ca este vorba de multi ani in urma in care nu o fost tocmai bine dar totusi de undeva ai avut niste venituri pentru a trai.

Si eu ma gandesc la idei pentru diferite tipuri de afaceri(ca sa le spun asa) si sunt de acord ca trebuie sa ai curajul sa spui ca incepi ceva. De acord! Trebuie sa faci ceva, trebuie sa te apuci de undeva dar nu este asa simplu. Nu este de ajuns sa spui ca te apuci de ceva si lucrurile vor veni de la sine.

Ma tot gandesc la faptul ca eu nu doresc neaparat bani in plus ci doresc alte lucruri. Doresc ca prin ceea ce voi face sa schimb ceva, sa imbunatatesc anumite lucruri, sa ajut oamenii cu diferite lucruri. Am spus mereu ca banii vin si se duc, sunt niste hartii cu care poti cumpara "placeri". Nu traiesc pentru a face bani pentru ca am realizat de multa vreme ca nu iau nimic cu mine dar traiesc pentru a schimba anumite lucruri.

E o intreaga filosofie ...

Momentan am 2 idei de afaceri: una ce deja este inceputa (dar necesita inca un capital semnificativ) si una care este in plin proces de schita (necesita doar munca din partea mea, munca ce tine de domeniul in care lucrez ...deci un capital mic). Sa vedem ce idei mai imi vin ;)

rad...plang...

2010-04-27T16:03:00.003+03:00

Rad, ma amuz dar parca nu e rasul meu. Mai mult e un ranjet ...

Traiesc pentru a fi dezamagita cred ca asa ar trebui sa sune sloganul meu in viata :)

Imi vine sa rad si in acelasi timp sa plang. Ce aleg? Nu stiu...momentan imi este greata ...Nici nu pot scrie ca imi zboara cuvintele. E ca si cand esti injunghiat cu multe cutite ascutite in multe parti ale corpului.

Ma intreba un om drag mie de ce nu am mai multi prieteni, de ce nu mai cred in oameni? Am crezut in oameni, am crezut in prietenie, am crezut in sinceritate...intr-un cuvant cum ar spune multi: am fost naiva. Da, nu exista asa ceva...asta este cruda realitate dar care ma trezeste mereu din visare.

O lectie care am invatat-o in modul cel mai rau cu putinta dar am invatat-o: oamenii nu se schimba!

Eu am visat cu ochii deschisi la lucruri ce se pot realiza din punctul meu de vedere sau lucruri pe care eu consider ca as fi fost in stare sa le fac si ma gandeam ca poate e valabil si pentru alti oameni. Concluzia este una trista, dar totusi frumoasa.

Trebuie sa invat sa iau ce e frumos din tot asa cum am facut-o si pana acum. Nu am regretat niciodata niciun lucru pe care l-am facut pentru ca am invatat foarte multe lucruri chiar daca poate am pierdut multe parti din mine.

Convingerea mea ca nu exista prietenie sincera, ca nu exista sinceritate este inca o data demonstrata. E trist dar asta este viata

Sunt trista...dar imi va trece